Manifestul Mișcării România Împreună

Manifest al Mișcării România Împreună

1. Starea democrației în România

România a trecut prin câteva etape semnificative în istoria ei postcomunistă.

Am plecat, în 1989, de la unul dintre cele mai atroce regimuri dictatoriale din Europa, inclusiv din Europa de Est. Regimul dictatorial s-a prăbușit brusc, printr-o revoluție sângeroasă. A fost urmat de o perioadă în care reflexele acaparatoare ale partidului unic s-au mai păstrat. Am intrat într-o decadă dominată de dezindustrializare, pierderea locurilor de muncă, nesiguranță și greutatea oamenilor de a se adapta regulilor competiției în locul planificării etatiste.

Contraoferta politică a fost reprezentată de partidele istorice, care aveau memorie și reflexe democratice. Dar și în cazul lor și în cazul FSN (ulterior PSD), a dominat mai degrabă nostalgia pentru diferite momente idealizate (perioada interbelică sau anii 70) și mai puțin proiectarea unui viitor.

Cu câteva excepții naționalist extremiste, partidele românești au adoptat prin consens un proiect care s-a dovedit salutar: aderarea la familia occidentală prin acceptarea în NATO și Uniunea Europeană. Pentru acest consens inspirat și pentru acțiunile politice care l-au succedat, toți cei care au contribuit semnificativ la realizarea lui merită recunoștința noastră. A fost o alegere politică strategică și o cotitură istorică excepțională.

Etapa de preaderare la Uniunea Europeană a însemnat un act de voință evidentă de adoptare a instituțiilor lumii democrațiilor consolidate, în contextul construirii și respectării statului de drept, cel puțin ca demonstrație de conformare formală (2000-2007). Aceasta a condus la plasarea României în rândul democrațiilor liberale, chiar dacă în partea de jos a clasamentului în care acestea sunt incluse.

După aderare, voința politică de conformare și integrare substanțială în sistemul de referință al democrațiilor consolidate a scăzut semnificativ în politica românească. Locul pe care s-a plasat România în clasamentul democrațiilor a fost din ce în ce mai jos, spre zona democrațiilor fragile și defecte.

La ora actuală România riscă să părăsească zona democrațiilor și să intre în zona regimurilor hibride, în care există pluralism de formă, dar o grupare politică domină și se comportă discreționar, încercând să acapareze toată puterea și să încalce separația puterilor în stat.

Considerăm, de aceea, că ne aflăm într-o criză politică profundă.

2. Criza actuală

Simptomul celei mai grave crize prin care trece acum România este exprimat în părăsirea masivă a țării de către milioane de compatrioți din generațiile tânără și matură, oameni activi și competitivi, creatori și producători de dezvoltare. Un fenomen de aceste proporții se produce doar în țări aflate în război sau în diferite alte dezastre umanitare. Care sunt cauzele care conduc la acest exod fără precedent, exact în etapa istorică în care trăim în cea mai bună Românie posibilă, în sensul apartenenței ei la zona democrațiilor avansate: UE și NATO? De ce am ajuns la plecarea în pribegie și la perpetuarea unui cerc vicios al subdezvoltării? De ce acești oameni care au plecat și pleacă nu au reușit să facă o masă critică încât să modeleze și să tragă lumea noastră după ei?

Considerăm că noi am preluat formal instituțiile care să ne modeleze după chipul și asemănarea democrațiilor avansate și prospere. Dar, în loc să le facem să devină o a doua natură în metabolismul societății, un mod de a trăi, le-am distorsionat dramatic, mai ales în etapele în care s-a manifestat și se manifestă abuzul de putere, corupția generalizată și contraselecția calitativă a celor care guvernează.

Sursele derapajelor grave nu vin din nimic specific românilor ca persoane. Cea mai clară dovadă că nu este nicio diferență între români și oricare alți cetățeni ai democrațiilor avansate este faptul că, dacă ei pleacă și își fac o viață și o profesie în altă țară, se poartă la fel ca și noii lor compatrioți și se adaptează repede cerințelor lumii în care au ales să trăiască.

Există o particularitate a acestei uriașe migrații actuale. Până la aderarea la Uniunea Europeană, în 2007, exodul s-a datorat prăbușirii industriale și pierderii locurilor de muncă din anii 90. Au plecat atunci, cu precădere, cei care erau condamnați la șomaj și sărăcie și au preluat mai ales slujbe slab calificate, indiferent de calificarea anterioară. S-au destrămat familii. S-au produs drame sau tragedii, cele mai multe anonime. Dar cei plecați au reușit să lucreze, să câștige și să îi întrețină pe cei rămași acasă.

După aderare, respectiv în ultimii 10 ani, exodul i-a vizat mai ales pe cei foarte calificați, care intră în profesii competitiv-performante (medici, asistenți medicali, specialiști în IT, ingineri, cercetători, profesori, muncitori cu calificări bune). În cea mai mare parte, ei nu erau și nu sunt cazuri sociale de sărăcie și disperare ca predecesorii, ci cazuri de oameni care trăiesc pe propriile spețe, nu recurg la nepotism, pile, slugărnicie în fața șefilor și politicienilor. Nu vor și nu pot să trăiască, în calitate de profesioniști și cetățeni, în sistemul de privilegii de familie, de clan sau de partid. Sunt oameni care vor și pot să muncească performant, pot să facă față competiției pe piața internațională a muncii, dar vor să fie apreciați și răsplătiți după propriile lor rezultate. Sunt oameni care vor să fie conduși, organizați și orientați de oameni care le seamănă și știu să facă strategii manageriale bune și productive pentru domeniul lor. Sunt oameni care își plătesc corect impozitele și taxele, sunt creatori de avuție națională și de buget public. Dar vor să știe clar și onest pe ce își planifică politicienii în campanii să le cheltuiască banii și cum o fac, odată veniți la guvernare. Vor să știe că în statul lor nimeni nu este mai presus de lege. Cu alte cuvinte, cred că democrația și statul de drept sunt două fețe ale aceleiași monede.

Desigur, o mare parte dintre acest fel de oameni nu au plecat încă sau nu vor pleca deloc. Atât cei plecați, cât și cei rămași împărtășesc speranța comună, pe care o reiau la toate alegerile, că România poate să fie o țară înspre care oamenii să vină, nu una din care excesiv de mulți vor să plece. Uneori însă această speranță scade până la disperare, cum a fost cazul alegerilor din decembrie 2016, când 60% dintre alegători nu au regăsit modul onest și rezonabil de a fi reprezentați în oferta politică a partidelor existente.

Pe listele celor mai multe partide politice au fost mulți oameni corupți, incompetenți, șmecheri locali, indiferent de numele partidului. Aceasta a determinat absenteismul la vot și, odată cu el, câștigul electoral mare al celor care au exercițiul motivării propriei clientele politice care trăiește în special din pile, relații, aranjamente obscure. Acești oameni care ocupă poziții politice au suficientă putere locală ca să-i influențeze cu precădere pe cei a căror supraviețuire este mereu amenințată din cauza sărăciei, a lipsei accesului la dezvoltare, sau pe cei care se lasă influențați de spaime colective induse cu precădere prin controlul asupra unei părți a mass-media.

Unele partide se bazează și promovează ca model de funcționare un comportament sistematic de partid unic și tentacular, cu pornirea de a-și difuza puterea prin distribuirea politică a posturilor de conducere și execuție până la nivelul unei grădinițe sau al unui dispensar. Acest tip de comportament tentacular conduce la o mare dependență politică, la îngrădirea exercitării drepturilor și libertății profesionale și, în consecință, la o denaturare gravă a scopurilor oricărei instituții care nu mai este orientată către cei pe care îi deservește: elevi, pacienți, contribuabili etc. ci pe nevoile și interesele partidului aflat la putere.

În astfel de instituții deturnate, oamenii onești, serioși, bine calificați și merituoși se simt înăbușiți, diminuați și frustrați. Mulți nu își găsesc locul în cultura organizațională coruptă și pleacă din țară. Cei care rămân au potențialul profesional inhibat. Sunt condamnați la stagnare, rutină și subdezvoltare. Rezistă mai ales individual, cu speranța grav diminuată că vor trăi în instituții în care rezultatele, exprimate în deservirea celor pentru care lucrează, vor conta cu adevărat în evaluare și promovare.

Aceasta considerăm noi că este rădăcina actuală principală a răului social care face oamenii să plece sau să se resemneze. Aceasta considerăm noi că este sursa sistematică a subdezvoltării noastre politice, sociale, educaționale, culturale, științifice și economice.

3. Valorile și credințele pe care le împărtășim

  • România este statul tuturor cetățenilor săi, precum și a celor care aleg să trăiască pe teritoriul ei. Prin urmare, în structurile sale politice, ei și interesele lor au nevoie de reprezentare proporțională, ca femei și bărbați, din perspectivă etnică, teritorială și după alte criterii considerate relevante în privința reprezentării și participării politice.
  • Împărtășim convingerea profund umanistă potrivit căreia toți oamenii se nasc liberi și egali în drepturi, indiferent de sexul, rasa, etnia, religia, clasă, dizabilitate, orientarea lor sexuală, veniturile acestora sau lipsa lor şi alte categorii de diferențe care nu sunt relevante pentru îngrădirea sau neacceptarea unor drepturi civile şi politice.
  • Împărtășim credința că, pentru ca drepturile să fie exercitate de către toți membri societății, este necesar să existe şi să se aplice politici anti-discriminare şi pentru egalitate de șanse, precum și politici de diminuare a sărăciei și polarizării sociale.
  • Considerăm că o societate trebuie să construiască un echilibru corect între libertate şi dreptate. Credem în primatul valorii libertății, căci aceasta este sursa creativității umane, a inițiativei, a dezvoltării, dar şi a responsabilității fiecăruia pentru sine, familie, comunitate și pentru generațiile viitoare.
  • Știm că exercitarea libertății și drepturilor nu este accesibilă tuturor, fie din motive de prejudecăți şi discriminări, fie din motive legate de sărăcie, marginalizare, lipsa accesului la servicii publice de bază precum educație și sănătate. Dar exercitarea drepturilor și libertăților este îngrădită dramatic, mai ales la ora actuală, pentru că instituțiile, cutumele, practicile sociale creează un climat corupt care distorsionează competiția sănătoasă, îngrădesc accesul la resurse publice pentru cei care nu sunt în poziții de putere, nu răsplătesc meritul, ci pe cei care au puterea şi pe clienții lor. Acesta este, la ora actuală, viciul de fond al societății românești.
  • Considerăm că nedreptatea, manifestată în consecința unui climat de corupție endemică este sursa principală a subdezvoltării noastre. Din această cauză, România este încă o țară din care cei serioși, harnici, competitivi, capabili să acționeze după reguli, nu își găsesc locul, sunt frustrați şi dezolați şi foarte mulți aleg calea plecării înspre țări în care nedreptatea este substanţial ținută în frâu iar oamenii ca ei își găsesc locul.
  • Fiindcă onestitatea și afirmarea demnă sunt politic distorsionate, resursele pentru cei aflați în nevoie, pentru copii, persoane cu dizabilități și pentru cei vârstnici se împuținează dramatic, producând riscuri de sărăcie, abandon, suferință și excludere socială.
  • Credem în distribuirea echitabilă și transparentă a resurselor publice, considerăm că instituțiile statului sunt instrumente pentru asigurarea drepturilor persoanelor, şi că ele trebuie construite și guvernate ca atare, nu cu scopul de a asigura posturi, poziții sociale, venituri mari şi avantaje de status. Ele nu trebuie să joace rolul de distribuitoare de privilegii celor care dețin poziții de putere în interiorul lor, așa cum se întâmplă acum.
  • Nu există nicio diferență între politicieni, funcționari publici, mai general, persoane aflate în poziții de putere în relație cu bunurile publice şi oricare alți prestatori de servicii. Politicienii şi funcționarii publici sunt prestatori de servicii de reprezentare și de guvernare şi trebuie selectați, apreciați şi retribuiți în funcție de capacitatea de a le presta în interes public și de rezultatele prestației lor pornind de la obiective asumate.
  • Credem că este momentul ca democrația de la ”firul ierbii” să prevaleze și să dea conținut instituțiilor specifice. Din acest motiv, noi considerăm că resursele, particularitățile și interesele oamenilor sunt cel mai adecvat cunoscute de către fiecare dintre ei, dar că nu pot să și le promoveze fără acțiune colectivă. Această acțiune este necesară și trebuie să plece de la comunități de interese și competențe, formate voluntar de către persoane care vor și pot să își pună problemele, nevoile și interesele pe agenda civică și politică și să obțină acceptul și susținerea celorlalți pentru ele.
  • Noi credem că niciun centru de putere nu le cunoaște mai bine interesele și resursele decât oamenii înșiși și nu le poate contura și urma interesele mai bine decât comunitatea formată voluntar. Credem că un partid politic modern trebuie să fie rezultanta unirii strategice a acestor comunități, ținute laolaltă de setul de valori și principii etice și politice la care aderă. Considerăm construcția capitalului social, adică a valorii aduse de oameni prin acțiunea lor, prin intermediul unor astfel de comunități, ca având un rol crucial în dezvoltarea viitoare.
  • Piața liberă este o soluție în asigurarea competiției, dar nu garantează nici onestitatea acesteia, nici intrarea sau menținerea în competiție a celor defavorizați. În același timp, deși prețuim competiția și aderăm la individualism ca formă de exprimare a creativității, considerăm că acțiunea colectivă, cooperarea, bazate pe individualismul etic, nu pe cel egoist, sunt pietre de hotar în construirea unei lumi libere și drepte pentru cât mai mulți oameni cu putință.
  • Credem că nu există democrație consolidată fără respectarea statului de drept de către orice persoană. În absența endemică a respectării statului de drept, mai ales de către cei care au putere și au mandat de reprezentare în societate, democrația devine un ritual gol de conținut și este menită doar să legitimeze electoral pe cei care îl încalcă, fiind o democrație pur electoralistă.
  • Nu credem că tehnocrația este o soluție politică. Este doar un răspuns conjunctural la situații de criză și nu se poate substitui democrației. Dar credem în guvernări competente și în implicarea specialiștilor în diagnoză și în proiectarea politicilor publice. Considerăm că impostura și amatorismul în politică sunt falimentare pentru orice țară.
  • Noi vom face tot ce ne stă în putință să plasăm România în rândul democrațiilor liberale, în perspectivă, a celor consolidate.
  • Noi vom face tot ce ne stă în putință ca România să devină o țară spre care oamenii vor să vină și să trăiască, pentru că vor găsi în instituțiile ei un climat bun pentru propria lor dezvoltare, afirmare, siguranță și demnitate.

4. Cine suntem noi?

Credem în competență și în onestitate. Suntem hotărâți să apărăm valorile în care credem.

Suntem dintre voi. Am muncit și ne-am construit până acum viața în afara politicii, așteptând de la cei care au condus România în ultimele decenii să ne creeze șanse de dezvoltare, pentru noi și copiii noștri. Asemeni vouă, am fost dezamăgiți de multe ori și am trăit mereu cu speranța că, la un moment dat, va fi mai bine. Dar nu a fost.

În noiembrie 2015 clasa politică a ajuns din nou incapabilă să mai ofere soluții pentru țară. Atunci, la solicitarea responsabililor politici, în circumstanțe excepționale, am format o echipă guvernamentală. Ne-am asumat să guvernăm și să pregătim România pentru alegerile din 2016.

Am crezut în competența și în cinstea noastră, am crezut în forța transparenței, a adevărului spus chiar și atunci când era dureros, am crezut în  datoria împlinită în serviciul public.

Am crezut, totodată, probabil cu naivitate, că partidele politice voiau cu adevărat să se reformeze, să învețe lecția modestiei, să-și asume greșelile trecutului și să își înlăture din rândurile lor politicienii compromiși.

Am organizat alegerile din 2016 cu bună credință, cu responsabilitate și cu respectarea cuvântului dat: acela că nu vom participa politic la ele.

Am sperat însă că semințele bunei credințe și ale bunei guvernări, principiile responsabilității față de oameni și transparența în politicile publice, deciziile economice avizate, orientate spre stabilitate economică și bugetară, vor fi lăsate să rodească.

Pentru că am înțeles potențialul de dezvoltare al țării și forța creativă a românilor, ne-am dorit să vedem România continuând pe drumul relansării, să vedem românii recăpătându-și demnitatea, fiecare în parte și cu toții împreună, ca națiune.

Am lansat atunci, înainte de alegeri, Manifestul Romania 100. Am pus pe masa politicienilor temele care erau și sunt în continuare esențiale pentru însănătoșirea României ca societate, pentru dezvoltarea ei ca țară membră a Uniunii Europene și a NATO.

Cei mai mulți dintre ei le-au ignorat.

În 2017, am constituit Platforma România 100. Am pornit de la ideea că munca noastră, împreună cu energia fantastică venită dinspre voi, cei care și-au făcut vocile auzite la nivel civic în cursul ultimului an, vor fi suficiente pentru a scoate, în sfârșit, clasa politică aflată la guvernare din lupta oarbă și obsesivă pentru a-și salva propria piele. Împreună cu voi, am crezut că vom reuși să o punem în slujba noastră, a cetățenilor acestei țări.

Nu a fost deajuns.

Între timp, prin Platforma România 100, am adus laolaltă oameni, am adunat cu grijă competențe, idei, energii, toate pregătite pentru a contribui la înfăptuirea unui nou proiect pentru România.

Așa că astăzi, în anul 2018, anul aniversării a 100 de ani de Românie modernă, ne angajăm într-un nou proiect politic alături de voi, pentru voi, împreună cu voi și pentru țară.

Cu alte cuvinte, ne angajăm politic pentru   

MIȘCAREA ROMÂNIA ÎMPREUNĂ